Ziua în care soțul celei mai bune prietene a apărut la ușa mea spunând că este tatăl meu % Era o sâmbătă liniștită, iar lumea mea era pe cale să se răstoarne. Stăteam întinsă pe canapea cu o carte, bucurându-mă de o zi calmă de weekend. Soarele pătrundea prin ferestre, umplând camera de lumină caldă. Abia apucasem să mă relaxez, când am auzit soneria. Nu așteptam pe nimeni, așa că am ezitat o clipă înainte să deschid ușa. Spre surprinderea mea, acolo stătea Mark, soțul celei mai bune prietene a mea, Olivia. Arăta tensionat, cu mâinile adânc în buzunare. De obicei calm și zâmbitor, acum chipul lui era plin de neliniște. {{IMAGE 1}} – Bună, Sophie – a spus el cu o voce blândă. – Pot vorbi cu tine un minut? Am fost luată prin surprindere, dar l-am poftit înăuntru. A intrat în living, ezitând, privindu-se în jur ca și cum ar fi căutat curajul. În cele din urmă s-a așezat și a tras aer adânc în piept. – Sophie, e ceva ce trebuie să știi. Nu e ușor, dar ai dreptul să afli adevărul. Simțeam cum inima mi se strânge. Mark nu era genul de om serios fără motiv. – Despre ce e vorba? – am întrebat, încercând să-mi păstrez calmul. – Eu sunt tatăl tău. Cuvintele lui mi-au tăiat respirația. Am clipit, neînțelegând. – Ce?… Cum? – am reușit să șoptesc. {{IMAGE 2}} Mark a oftat. – Știu că pare nebunesc, dar e adevărat. Mama ta era iubirea mea din tinerețe. Era însărcinată cu tine când ne-am despărțit. Nu am știut niciodată că te-a născut. Ea a ales să-ți crească singură și nu mi-a spus niciodată. Pământul parcă se clătina sub mine. Toată viața am crezut că știu cine sunt. Dar acum totul se năruia. – Nu am aflat despre tine decât acum câțiva ani – a continuat el. – Mama ta a murit înainte să pot vorbi cu tine. Apoi am cunoscut-o pe Olivia… și am sperat că într-o zi vei afla singură. Dar n-am mai putut ține taina. {{IMAGE 3}} Am căzut pe scaun, amețită. Mark – soțul celei mai bune prietene a mea – era tatăl meu. – De ce nu mi-ai spus mai devreme? – am întrebat cu voce tremurată. – De ce ai așteptat atâta? – Mi-a fost teamă, – a mărturisit el. – Teamă de reacția ta, de reacția Oliviei. N-am vrut să rănesc pe nimeni. Dar te-am urmărit crescând și am simțit mereu că lipsește ceva. Ai fost mereu în inima mea, chiar dacă nu puteam fi acolo. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz. Aveam nevoie de răspunsuri, nu de milă. – Și totuși… cum ai putut să te căsătorești cu Olivia știind că eu exist? – am întrebat. {{IMAGE 4}} – Olivia nu a știut niciodată. Mama ta a ascuns totul și de ea. Eu am crezut că pot merge mai departe, dar n-am uitat niciodată. Ai fost mereu parte din mine, chiar dacă n-am avut curajul să-ți spun. Mintea îmi era un haos. Dacă Olivia afla, cum mă va privi? Ce se va întâmpla cu prietenia noastră? M-am ridicat și am început să mă plimb prin cameră. – Am nevoie de timp, – am spus, vocea mi se rupea. – Nu pot procesa totul acum. Mark a încuviințat. – Înțeleg. Ia-ți tot timpul. Eu voi fi aici când vei fi pregătită să vorbești. Când a ieșit, am simțit o greutate uriașă apăsându-mi pieptul. Nu știam ce urmează, dar un lucru era clar — viața mea nu va mai fi niciodată la fel. % —