Era târziu când Jake a intrat în casă ținând un bebeluș în brațe % Era o seară târzie când Jake, un adolescent de șaisprezece ani, a deschis ușa casei ținând în brațe un bebeluș. Mama lui, Sarah, a ieșit din bucătărie și a încremenit de șoc. — Jake, de unde ai luat copilul acesta? — a exclamat ea, grăbindu-se spre el. Jake părea tulburat, dar hotărât. — Mamă, l-am găsit singur în parc. Nu era nimeni în jur, deja se întunecase. Nu știam ce să fac, așa că l-am adus acasă. {{IMAGE 1}} **O decizie rapidă** Fără să stea pe gânduri, Sarah a luat telefonul și a sunat imediat la poliție pentru a explica situația. În câteva minute, o patrulă a ajuns la casa lor. Jake a povestit cum a găsit copilul înfășurat pe o bancă, părând abandonat. Unul dintre ofițeri, domnul Daniels, l-a privit atent și i-a spus: — Știu ce ai făcut… Jake a simțit o clipă cum îl străbate un fior, temându-se că ar putea fi suspectat. Dar polițistul a continuat: — …și ai făcut ceea ce trebuia. L-ai adus într-un loc sigur. {{IMAGE 2}} Sarah i-a pus o mână pe umăr, mândră de fiul ei. Polițiștii s-au concentrat pe găsirea familiei bebelușului, nu pe acuzații. **Grija pentru copil** Ofițerul Daniels a explicat că bebelușul trebuie dus la spital pentru un control medical. — Vom anunța și serviciul social — a spus el calm. — Ei vor investiga dispariția și se vor asigura că micuțul primește îngrijirea necesară. Jake a privit copilul și a realizat că nici nu s-a gândit cum îl cheamă. În clipa în care l-a văzut singur, s-a trezit în el un instinct protector pe care nu-l mai simțise. — Pot veni cu voi? — a întrebat el ezitant. — Vreau doar să fiu sigur că e bine. Daniels a dat din cap aprobator, iar Sarah a hotărât să-i urmeze cu mașina. La spital, medicii i-au liniștit: — Este sănătos, doar puțin flămând. Jake a răsuflat ușurat, fără să-și dea seama că își ținuse respirația. {{IMAGE 3}} În curând a sosit o asistentă socială, doamna Randall. — Ce ați făcut azi e un gest de mare curaj, — i-a spus ea lui Jake. — Copilul acesta a avut noroc că l-ai găsit tu. Nimeni nu raportase dispariția unui bebeluș. Jake și mama lui s-au privit în tăcere, simțind același nod în piept. **O cerere neașteptată** A doua zi, doamna Randall a sunat din nou: încă nu apăruse nimeni. Sarah s-a uitat la fiul ei, care, cu voce joasă, a întrebat: — Mamă… crezi că am putea avea grijă de el o vreme, până se lămurește totul? Sarah lucra ture lungi într-un azil de bătrâni. Decizia era grea. Dar privind chipul serios al lui Jake, a știut că trebuie să încerce. {{IMAGE 4}} Câteva zile mai târziu, doamna Randall a venit la ei și le-a explicat procesul de plasament temporar. Nici o garanție, dar cel puțin copilul — acum numit Elliot — era în siguranță într-un cămin iubitor. **Adevărul despre copil** Într-o seară, Sarah și Jake au primit un apel neașteptat. — Am găsit mama lui Elliot, — a spus doamna Randall. Era o tânără, doar cu câțiva ani mai mare decât Jake, aflată într-o situație disperată când luase decizia să-l lase în parc. Acum voia să repare totul. În următoarele săptămâni s-a pus la punct un plan: consiliere, sprijin pentru locuință și ajutor pentru a-și reconstrui viața. **Un nou început** După câteva luni, Elliot era sănătos și trăia din nou alături de mama lui. Jake își reluase viața, dar ceva în el se schimbase. {{IMAGE 5}} Într-o zi, după ce l-au vizitat pe Elliot, Jake și Sarah au rămas tăcuți pe prispa casei. — Sunt mândră de tine, — i-a spus ea în cele din urmă. Jake a zâmbit. Știa că întâlnirea cu acel copil îi schimbase viața pentru totdeauna. % —