Am dat acestui bărbat trei decenii din viața mea % Am crescut copiii noștri, am avut grijă de casă și l-am sprijinit în fiecare etapă a carierei sale, în toate crizele și momentele de nesiguranță. Eram partenera lui în toate sensurile. {{IMAGE 1}} Apoi, într-o seară, la cină, a pus furculița jos și a spus: — Te iubesc, Marina, dar… am nevoie de o femeie mai tânără. Pur și simplu. Ca și cum ar fi schimbat o mașină veche pe una nouă. Am crezut că glumește. Nu glumea. Peste două săptămâni a adus-o acasă — pe Tania. 26 de ani, abia terminase facultatea, cu ochi naivi și voce dulce până la greață. Nu era o persoană rea. Tocmai asta făcea totul mai greu. Apoi a venit umilința supremă. — Știu că sună ciudat, — a zis el, evitându-mi privirea, — dar Tania nu știe să țină o casă ca tine. Ai putea… s-o înveți? S-o învăț. Cum să plătească facturile, ce meșteri să cheme, cum să-i calce cămășile exact cum îi place. Ar fi trebuit să-i torn vinul în față. N-am făcut-o. Am zâmbit. Și am învățat-o. I-am arătat felurile lui preferate, dar am „uitat” un ingredient esențial. I-am dat numărul de la curățătoria care strică costumele. N-am menționat că are intoleranță la lactoză. {{IMAGE 2}} Când m-a întrebat cum să-i păstreze dragostea, i-am spus calm: — Nu te teme, draga mea… și de tine se va plictisi. Mi-am strâns lucrurile și am plecat din casă. Dar am lăsat în urmă o mică surpriză. Și când fostul meu soț va afla… să sperăm că Tania va fi pregătită. — În ziua în care am plecat, m-am simțit mai ușoară ca niciodată. Nu doar pentru că părăseam casa, ci pentru că greutatea așteptărilor a dispărut. Trei decenii am fost liantul familiei. Găteam, curățam, organizam, mă sacrificam fără să mă plâng. Pentru ce? Ca el să decidă că nu mai sunt „potrivită”? Pe drumul de plecare am realizat că nu mai simt furie. Simțeam libertate. Am lăsat însă o sămânță — o răzbunare tăcută, care în timp a crescut mai mult decât mi-am imaginat. Totul a început cu banii. Ani de zile eu am administrat finanțele, în timp ce el se ocupa de carieră. Avea încredere deplină în mine. Nu știa însă că aveam un cont separat. Îl numeam „planul B” — nu pentru vacanțe, ci pentru astfel de situații. {{IMAGE 3}} Când am cerut divorțul, am inclus pensie alimentară în acord. El s-a indignat, pretinzând că nu-și permite. Dar, datorită unor calcule și documente „uitate” intenționat, judecătorul mi-a dat dreptate. În fiecare lună, o sumă frumoasă intra în contul meu. Dreptatea s-a făcut. Între timp, casa a început să se destrame. Săraca Tania încerca, dar a descoperit repede că viața cu un bărbat de două ori mai în vârstă nu e basm. Călcatul? Simplu. Negocierea cu meseriașii? Un coșmar. Gătitul? Dezastru. Fără mine, a înțeles că o casă nu se ține doar cu cine romantice. Dar adevărata mea surpriză era legată de afacerea lui. Cu ani în urmă m-am apucat de investiții. La început, un hobby. Apoi am început să observ oportunități. Am cumpărat acțiuni, apoi am investit într-un startup. Și acel startup a devenit o companie de milioane. Ghici cine deținea o parte importantă? Eu. Și, ironic, afacerea lui depindea de software-ul produs de compania mea. Când prețurile au crescut, veniturile lui s-au prăbușit. {{IMAGE 4}} M-a sunat. — Marina, trebuie să vorbim. Ne-am întâlnit la o cafenea. Arăta obosit și învins. — Tu deții acțiuni la firma asta? — a spus, cu voce tensionată. — Da, — am răspuns calm. — E vreo problemă? — Problemă? Mă ruinezi! Știi ce face asta afacerii mele? Am lăsat ceașca jos și m-am aplecat. — Ironia e frumoasă, nu? Ani de zile ți-am susținut cariera, iar acum depinzi de ce am construit eu. Karma are simțul umorului. A deschis gura să răspundă, dar n-a avut ce spune. Înainte să plec, i-am mai spus doar: — Ai grijă de Tania. Curând va înțelege și ea totul. Câteva luni mai târziu am aflat că s-au despărțit. Tania s-a săturat de un bărbat care se plângea și trăia în trecut. L-a părăsit singur în casa unde odinioară locuiam împreună. {{IMAGE 5}} Iar eu? Mi-am început viața din nou. Am călătorit, am făcut tot ce am visat, am revăzut prieteni vechi. Trăiam, în sfârșit, pentru mine. Și știi ce? Cea mai bună răzbunare nu a fost furia. **A fost succesul.** % —